NEOPLASMUL DE SAN

Neoplasmul de san

Reprezintă o ameninţare pentru femeile aflate în plină activitate atât pe plan biologic cât şi pe plan profesional. Statisticile sunt foarte clare una din opt femei americane sunt diagnosticate cu această boală pe parcursul vieţii lor. Păna în prezent s-au executat multiple studii care s-au focalizat pe depistarea precoce a neoplasmului urmand ca tratamentul să fie stabilit în funcţie de parametrii locali şi sistemici.

Un mod de abordare extrem de interesant al acestei problematici îl are Dl. Campbell care susţine că nutriţia joacă un rol primordial prin influenţa pe care o exercită asupra nivelului hormonal estrogenic.

Riscul de neomamar creşte în următoarele situaţii : vârsta timpurie a menarhei, vârsta înaintată a menopauzei, nivelurile înalte de hormoni feminini, nivel înalt de colesterol sanghin. Estrogenii constituie un factor de risc decisiv pentru neoplasmul de san.  Nivelul crescut al acestora poate fi rezultatul consumului unor alimente bogate în grăsimi, proteine de origine animală şi sărace în fibre alimentare.

Alt factor important în geneza de neomamare este moştenirea genetică prin genele BRCA-1 şi BRCA-2 care implică un risc mare pentru cancerul de s şi ovarian. Femeile care îşi monitorizează atent starea de sănătate şi detectează prin mamografie un neoplasm în fazăincipientă au rata mai mică de mortalitate. La un moment dat s-a considerat că folosirea tamoxifenului poate preveni neoplasmul de s. Administrat 4 ani femeilor cu risc crescut de neo mamar a redus numărul de cazuri în procent de 40%. Ca revers tamoxifenul creşte riscul de AVC, neo uterin, cataractă, tromboză venoasă.

Astfel este mult mai amplu să oferim o dietă adecvată prin care să scădem nivelul estrogenilor decât un tratament cu pastile pe perioade prelungite. Regimul alimentar a indus o scădere cu 20-30% (chiar cu 50% în cazul progesteronului) a hormonilor estrogeni. Alţi factori implicaţi în geneza neomamara sunt: dioxina, hidrocarburi aromatice policilice etc.

Terapia de substituţie a hormonilor poate creşte riscul de neomamar . Nu s-a confirmat incidenţămai mică a bolii coronariene la pacientele sub tratament cu hormoni de substituţie. Trebuie menţionat faptul că la trecerea de la perioada reproductivă la menopauză uneori apar manifestări clinice care induc femeii reacţii neplăcute: bufeuri, stări de leşin, tulburări de memorie, vulnerabilitate la boli infecţioase etc. Frica de un tabloul clinic atât de neplăcut o determină să accepte şi tratamentul de substituţie hormonală ceea ce, aşa cum am mai arătat poate induce o mulţime de efecte secundare nefavorabile pe durată lungă.

Ca recomandări în profilaxia neoplasmului de san, propunem: alimentaţie naturală cu evitarea grăsimilor, proteinelor animale şi a produselor de sinteză,administrarea de Ursomax , un detoxifiant, reglator metabolic şi hormonal cu efecte benefice, atât pe durată scurtă, cât şi pe durată lungă, administrarea de Menomarin  la femeile care sunt în premenopauză pentru a preîntâmpina „buchetul” simptomatic (bufeuri, tulburări de memorie, depresii etc.). Prezenţa în Menomarin de fitohormoni atenuează „prăbuşirea” nivelului de hormoni prin trecerea de la viaţa reproductivă la menopauză.

În experienţa noastră, Menomarinele au avut efecte benefice în tratamente de durată prelungită, atenuand păna la dispariţie simptomele care alterează viaţa de zi cu zi.

Dr. Sorin Godeanu

Lasă un comentariu

Filed under hormonale, medicale, menopauza

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s